Biodiversitate - Habitate PDF Print E-mail
Index articole
Biodiversitate
Flora
Fauna
Habitate
Toate paginile

Habitate

Cele mai importante habitate pentru conservare sunt reprezentate de păşunile alpine şi subalpine, stâncăriile, jnepenişurile, aninişurile, pădurile de conifere boreale şi subalpine, respectiv pădurile de foioase montane, habitatele acvatice şi tufărişurile de pe văile râurilor.

Retezatul face parte din Ecoregiunea Carpatică, considerată prin proiectul Global 200 a Fondului Mondial pentru Natură (World Wide Fund for Nature – WWF) ca având statut de ecoregiune importantă dpdv al biodiversităţii la nivel global.

Habitatele sunt asociate cu zonele de altitudine, dar se pot observa relativ frecvent inversiuni de vegetaţie, cum ar fi cele de pe valea Jiului de Vest şi în zona Stănuleţi.

Pădurile acoperă aproximativ 49% din suprafaţă. Cele mai răspândite specii sunt fagul (Fagus sylvatica), molidul (Picea abies), jneapanul (Pinus mugo), bradul (Abies alba), paltinul (Acer pseudoplatanus), mesteacanul (Betula pendula), aninul (Alnus viridis), ulmul (Ulmus glabra), scoruşul de munte (Sorbus aucuparia).

Populaţia de zâmbru (Pinus cembra) este probabil cea mai reprezentativă din Munţii Carpaţi.

Cele mai răspândite păduri sunt cele de răşinoase, făgetele, şi amestecurile de răşinoase cu fag. Pădurile de fag se găsesc între 800-1200 m, cele de amestec între 1200-1400 m, iar molidişurile între 1400-1800 m.

Pădurile virgine şi cvasivirgine însumează o suprafaţă de peste 4800ha şi reprezintă 26% din suprafaţa de pădure arondată în prezent Parcului (Dr.ing. Radu Stelian, Inventar preliminar al pădurilor virgine şi cvasivirgine din teritoriul arondat şi învecinat Parcului Naţional Retezat, APNR, 2002).

Limita superioară a pădurii se află în medie la 1800 m, dar uneori urcă la 1900 m (de exemplu pe Pârâul Şesele).

Pădurile din Retezatul Mic prezintă o situaţie aparte, având în vedere caracteristicile abiotice din zonă (substratul calcaros, umiditate redusă, temperatură mai ridicată, etc.).

Păşuni alpine şi subalpine ocupă aproximativ 11% din suprafaţa Parcului la altitudini cuprinse între 1700-2300 m. Aici se întâlnesc specii ocrotite, cum ar fi: Rhododendron myrtifolium, Gentiana acaulis, G. punctata, G. lutea, Soldanella, etc.

Grohotişurile şi stâncăriile acoperă un procent de 11% din suprafaţa PNR, atât în partea cristalină, cât şi în cea calcaroasă. Habitatele caracteristice sunt populate de puţine specii, mai multe în partea calcaroasă, printre care amintim lichenii saxicoli, nevertebrate, reptile, păsări.

Jnepenişurile sunt situate la limita superioară a pădurii de unde urcă până la 2000-2200 m, acoperind zona dintre pădurile de molid şi păşunile alpine. Printre speciile caracteristice pentru zona jnepenişurilor se regăsesc: Vaccinium myrtillus (afin), Vaccinium vitis-idaea (merişor), Homogyne alpina, Soldanella hungarica.

În Parcul Naţional Retezat se pot distinge trei categorii de habitate acvatice:

  • lacuri, bălţi şi pâraie, în care trăiesc populaţii importante de nevertebrate acvatice, peşti şi amfibieni. În cadrul unor grupe de nevertebrate (tricoptere şi plecoptere) există specii endemice. Ultimele studii indică o biodiversitate mai ridicată în pâraiele Stânişoara şi Galeşu, comparativ cu celelalte văi.
  • mlaştinile de turbă; cele de la Zănoaga-Judele au fost mai mult studiate şi prezintă interes special din punct de vedere palinologic.
  • lacul de acumulare Gura Apei, pe limita de vest a Parcului, este un habitat acvatic artificial, existând din 1984. Nu există studii referitoare la impactul lacului asupra zonelor adiacente, nici despre flora şi fauna existente în lac.

Fragment din monografia "Retezatul ieri si azi"
autor dr. ing. Stelian Radu



 

SUS