Biodiversitate - Flora PDF Print E-mail
Index articole
Biodiversitate
Flora
Fauna
Habitate
Toate paginile

Flora şi comunităţi de plante

Retezatul este renumit prin diversitatea floristică, adăpostind aproape 1190 specii de plante superioare din cele peste 3450 cunoscute în Romania. Existenţa aici a mai bine de o treime din flora României este unul din motivele pentru care a fost declarat Parc Naţional. La acestea se adaugă un număr aproximativ egal de specii inferioare.

Din aceste motive interesul botaniştilor pentru flora Retezatului începe destul de devreme, în a doua jumătate a secolului XVIII. Lucrări reprezentative pentru zonă apar însă mai târziu, contribuţii deosebite aducând Borza (1934), Nyarady (1958) care a publicat ”Flora şi vegetaţia Munţilor Retezat”, Csuros et al. (1956).

Foarte importanţi pentru conservarea plantelor din Retezat sunt cei peste 90 de taxoni endemici din totalul de 127-400 taxoni endemici acceptaţi de diferiţi autori pentru România. Prima plantă endemică semnalată, în ordine cronologică în PNR, este flămânzica (Draba dorneri) descoperită în 1858 de către Heuffel.

O mare importanţă o au şi cele 130 de plante rare sau vulnerabile din „Lista roşie a plantelor superioare din România” publicată în 1994 (Oltean et al).

În OM 776/2007 sunt listate următoarele specii (dintre plante): 4070* - Campanula serrata (Clopoţel); 1902 - Cypripedium calceolus (Papucul doamnei, Blabornic); 2113 - Draba dorneri (Flămânzică); 1758 - Ligularia sibirica (Curechi de munte, Gălbenele); 4116 - Tozzia carpathica (Iarba gâtului) (in anexa 4, găsite şi în anexa 3 din OUG 57/2007).

De asemenea 2 specii, ghinţura galbenă (Gentiana lutea) şi ghiocelul (Galanthus nivalis) sunt trecute în lista speciilor pentru a căror exploatare şi prelevare necesită măsuri de management.

Sub aspect florogenetic Munţii Retezat reprezintă centrul genetic pentru genul Hieracium, care cuprinde aici 257 taxoni, unii endemici ca Hieracium borzae, Hieracium nigrilacus, şi respectiv pentru genul Poa, care cuprinde 31 taxoni. De asemenea o serie întreaga de taxoni şi infrataxoni îşi au aici locul clasic ca de exemplu Barbarea lepuznica, Centaurea pseudophrygia ratezatensis, Oxytropis jacquinii retezatensis, Hypochoeris maculata var. carpatica, Festuca rupicola var. retezatensis.

Analiza areal-geografică a florei evidenţiază ca predominant fondul general eurasiatic cu 44%, existând însă şi elemente circumpolare 13%, alpine 9%, europene 12%, sudice 6%, orientale 5%, endemice 7,2%, policore 3,4%, adventive 1,4%.

Pentru Retezat sunt descrise 60 de asociaţii vegetale de cormofite cuprinse în 10 clase de vegetaţie, fapt care dovedeşte încă o dată marea diversitate floristică a Retezatului. Se pot întâlni cele mai variate asociaţii de la Pino-Quercetum moehringietosum pendulae din regiunile joase ale PNR la Oreochloo-Juncetum trifidi a cărei cenoze populează pe suprafeţe restrânse vârfurile, crestele şi versanţii puternic înclinaţi din etajul alpin. Deosebit de importantă din punct de vedere floristic este zona calcaroasă a Retezatului Mic cu un mare număr de plante rare şi/sau endemice cum ar fi Barbarea lepuznica, Pedicularis baumgarteni şi multe altele. Zona este foarte vulnerabilă la impactul păşunatului.

Pajiştile din regiunea alpină constituie o zonă de importanţă aparte, aici regăsindu-se majoritatea speciilor din flora alpină, printre acestea fiind diferite specii de Gentiana/Gentianella, Potentilla, Pulsatilla precum şi floarea de colţ (Leontopodium alpinum) şi altele.

Alte zone de interes deosebit sunt cele de limită între zona stâncoasă şi pajiştile alpine, în care se întâlnesc rododendronul (Rhododendron kotschii) şi jneapănul (Pinus mugo). Jneapănul (specie protejată în România) are o distribuţie mare pe pantele abrupte ale Retezatului, contribuind la susţinerea grohotişului. Zâmbrul (Pinus cembra), specie rară de arbori, apare în grupe mai mari şi mai compacte decât în alte masive.

Cea mai mare ameninţare pentru flora Parcului Naţional Retezat o reprezintă păşunatul cu ovine, peste capacitatea de suport a păşunilor. Speciile caracteristice pajiştilor naturale sunt înlocuite treptat, în special ca urmare a suprapăşunatului, cu specii adventive, respectiv de specii mai puţin sensibile (ex. Nardus stricta).

Localnicii colectează flori de Rhododendron, muguri de jneapăn, flori de colţ, diferite specii de ciuperci, etc.

Turiştii culeg diferite specii de plante în funcţie de sezon.

În zonele tampon ale Parcului se desfăşoară exploatări forestiere, cu respectarea prevederilor legale în vigoare.

Un potenţial pericol pentru flora Retezatului Mic îl constituie modernizarea drumului de acces spre Herculane (DN 66A), mai ales prin facilitarea dezvoltării în această zonă a turismului motorizat, dacă sistemul de supraveghere/control al modului în care se desfăşoară turismul nu va fi bine fundamentat şi aplicat în teren.



 

SUS