CLIMA SI PROGNOZA METEO

Clima

Situat în plină zonă temperat-continentală, Parcul Naţional Retezat se caracterizează printr-un topoclimat complex de munte, cu numeroase particularităţi determinate de altitudine şi orientarea generală a culmilor muntoase faţă de direcţia maselor de aer maritim din vest şi a celui continental din est si nord-est, expoziţia versanţilor faţă de Soare şi unghiul de înclinare al pantelor.
Dintre factorii climatogenetici cel mai important rol îl joacă cantitatea de căldură, primită în funcţie de expoziţia şi înclinarea versanţilor. În urma cercetărilor de specialitate (I. Farcaş şi V. Sorocovschi,1993) s-a putut evidenţia un contrast caloric pronunţat între versanţii aşezaţi la nordul culmii principale, cu valori sub 120 kcal/cm2/an şi chiar mai mici la nivelul circurilor glaciare umbrite (40-50 kcal/cm2/an) şi versanţii sudici, unde valorile radiaţiei se apropie de 160 kcal/cm2/an. Raportate la suprafaţa întregului parc, ariile cu valori scăzute ale cantităţii de căldură primite pe an sunt mai extinse, predominând versanţii umbriţi cu expunere în general nordică.
În ceea ce priveşte temperatura aerului, luna cea mai rece este ianuarie (cu temperaturi între –11 °C şi +5°C ), iar cea mai calda – iulie ( intre +16°C si +6°C ) sub altitudinea de 1800 m, şi august - la înălţimi mai mari. Temperaturile cele mai mici se întâlnesc pe vârfurile Peleaga, Păpuşa, Retezat, Bucura.
Izoterma de 10°C este caracteristică limitei superioare a vegetaţiei arborescente şi se întâlneşte la altitudinea de aproximativ 1900 m pe flancul sudic şi aproximativ 1800 m pe cel nordic.
Îngheţul, datorat scăderii temperaturii minime sub 0°C, este un fenomen aproape permanent pe culmi. Aici el poate apărea şi în lunile de vară. În zona alpină, numărul zilelor cu îngheţ creşte până la 250-275 zile/an, în timp ce în regiunile joase este de doar 175-200 zile/an. Îngheţul cel mai timpuriu apare în jurul datei de 20 noiembrie, iar cel mai târziu spre mijlocul lunii mai.
Umezeala aerului, mai slab diferenţiată pe verticală, creşte de la 74-75% la poale, până la 85-87% pe culmi. Deficitul maxim de umezeală apare în octombrie.
Nebulozitatea este un fenomen mai frecvent în parc în lunile mai - iunie, datorită circulaţiei aerului umed pe versanţi, şi cel mai rar întâlnită în luna octombrie. Mai mult, culmile mai înalte de 1700- 1800 m se situează, toamna şi iarna, deasupra plafonului noros stratiform şi beneficiază de multe zile senine.
Ceaţa, fenomen specific climatului montan, creşte ca frecvenţă odată cu altitudinea: de la 50-75 zile/an la poale, până la 250 zile/an la 1800 m, şi chiar mai multe pe culme. Datorita ceţii, pe culmi, vizibilitatea scade sub 1 km între 35-40% din totalul zilelor de toamnă şi peste 50% din totalul zilelor de iarnă. Vizibilitatea este scăzută pe culme şi vara, din cauza norilor convectivi care înglobează în masa lor creasta muntelui.
Durata strălucirii soarelui, strâns legată de regimul nebulozităţii şi al ceţii, scade vara de la 1300 ore/an (la altitudini coborâte), până la 950 ore/an (pe culmi), în timp ce iarna are valori cuprinse între 600 şi 800 ore. Între versanţii sudici (însoriţi) şi cei nordici (umbriţi) apare o diferenţă medie de 200-250 ore/an la poale şi mai puţin de 100 ore/an pe culmi.
Precipitaţiile atmosferice au repartiţie neuniformă, în funcţie de înaintarea maselor de aer umed (atlantice şi mediteraneene) şi de altitudine. Cantităţile medii anuale de precipitaţii sunt cuprinse între 900 mm la altitudini scăzute, 1300 mm la  altitudini mijlocii, şi 1600-1800 mm şi mai mult peste această altitudine. Pe versanţii vestici, nord-vestici şi sud-estici precipitaţiile atmosferice depăşesc 1400 mm, în timp ce, la aceeaşi înălţime, pe versanţii adăpostiţi, estici şi nord-estici, precipitaţiile anuale sunt cu 300-400 mm mai scăzute.
Luna iunie este cea mai bogată în precipitaţii (120-150 mm), în timp ce minima se înregistrează în octombrie-noiembrie (50- 70 mm).
Prima ninsoare apare în zona alpină la începutul lunii septembrie, iar ultima la sfârşitul lunii iunie; aceste intervale se restrâng odată cu scăderea altitudinii. La peste 2000 m ninsorile sunt posibile în oricare luna a anului. Durata stratului de zăpadă este de cca 100 zile în zonele joase şi peste 200 zile la 2000 m altitudine. Zăpada persistă în circurile glaciare în partea nordică a parcului chiar şi în timpul verii. Grosimea medie a stratului de zăpadă diferă în funcţie de altitudine (de la 70-80 cm la bază, până la 90-100 cm pe culmi), dar şi de expoziţia versanţilor (în locuri adăpostite de vânt şi de insolaţie, în condiţii bune de acumulare şi conservare poate atinge 3-4 m).
Vântul, element dominant al climatului de munte, are o frecvenţă de 94-95% pe crestele muntoase din parc, în schimb pe văile adăpostite calmul are o frecvenţă de 35-40%. Viteza medie a vântului creşte de la 2-3 m/s la altitudinea de 800 m, până la 10-11 m/s pe culmi, iar viteza maxima poate atinge deseori 40-60 m/s.
Datorită vitezelor crescute şi caracterului turbulent al vântului la mare înălţime, peisajul geografic de culme este supus frecvent paroxismelor climatice care însoţesc aceste manifestări: puterea mare de izbire (pe feţele expuse) a picăturilor de ploaie şi a vaporilor de apă din nori care invadează continuu culmea, spulberarea zăpezii pe feţele expuse şi troienirea ei în locurile adăpostite.
Aceste condiţii climatice aspre modelează relieful montan actual, acţionează puternic asupra solului şi supun vegetaţia alpină şi subalpină a parcului unei permanente adaptări pentru supravieţuire.

Fragment din monografia "Retezatul ieri si azi"
autor dr. ing. Stelian Radu

Prognoza meteo

Este important de stiut ca in Retezat vremea se poate schimba de la o ora la alta. Chiar si in timpul verii, pentru scurte perioade de timp, temperaturile pot deveni negative.  Au fost cazuri când în luna iulie a nins la peste 2000m.

Cele mai apropiate orase sunt Hateg si Petrosani (Hunedoara)