Retezatul – teorii hazlii, legende și povești |
Dacă întrebi ”De ce e Retezatul retezat?”… te miri ce răspunsuri primești. Depinde pe cine întrebi. Un puști numai ochi și zâmbete, are o teorie modernă, care sună așa: ”Roboții au tăiat vârful cu laserele, că nu puteau trece navele lor intergalaPtice (sic!). La început, vârful muntelui era până la cer și-i încurca”. Retezatul - vârful făcut de un flăcău viteaz Demult, tare demult, în locul unde azi e Țara Hațegului, trăiau niște uriași. Unul dintre ei, cam hoț de felul lui, cobora în sate și fura vitele oamenilor. Mulți feciori și-au pierdut viața încercând să-l oprească, dar au fost răpuși de uriaș. Într-un târziu, un voinic a reușit să-l dovedească pe uriașul cel rău. Ca să fie sigur că acesta nu supraviețuiește, i-a tăiat capul. În acel moment, s-a întâmplat o minune și uriașul s-a prefăcut într-o stâncă imensă ”fără cap” (Retezatul). Mâna i-a căzut printre munți și s-a prefăcut în apă. Podul palmei sale s-a transformat în lacul Bucura, iar degetele în lacurile Slăvei, Lia, Ana, Viorica și Zănoaga Retezatul - vârful tăiat de o fată pizmașă
Lacurile Bucura și Zănoaga Bucura și Zănoaga, cel mai întins și cel mai adânc lac glaciar din țară, au o poveste interesantă. Iat-o pe scurt! Se spune ca în Retezat își făcuseră sălaș niște uriași care mereu se luptau între ei. De la atâta luptă, li s-a făcut sete. Ca să-și astâmpere setea, unul a săpat un ceaun în trupul Pelegii, iar altul a scobit în cel al Zănoagei. Apa s-a strâns în căldări și așa au luat naștere lacul Bucura și lacul Zănoaga. În timp ce sorbeau apa, din gurile uriașilor au sărit mai multi stropi. Imenși! Din acei stropi s-au format o mulţime de tăuri în jurul celor doua lacuri. Tăul Țapului Acesta este cel mai pitoresc lac din Retezat, fiind singurul care are o insuliță cu ochi verzi, de jneapăn. Iată povestea lui. Un prinț frumos, cu ochi verzi strălucitori, stăpânea peste întinderile Retezatului. Fiindcă prințul n-o iubea, o vrăjitoare rea l-a transformat în țap și l-a aruncat într-un lac dintr-o căldare glaciară adâncă. Trupul țapului a format o insuliță în mijlocul lacului, pe care se pot vedea și acum cei doi ochi verzi ai prințului.
Cândva, demult tare, la un sfârșit de vară, o frumoasă ciobăniță cu numele Lolaia, cobora cu oile din Retezat spre sătucul ei Nucșoara. Dintr-odată, parcă venită de nicăieri, o arătare uriașă și înfrcoșătoare s-a abatut asupra turmei și, cu mare lăcomie, a mâncat toate oile. Dacă nu vă plac poveștile, găsiți pe site-ul Parcului Național Retezat, varianta științifică, spusă de geologi și geografi. http://retezat.ro/index.php/romana/despre-parc/mediu-fizic.html?start=1 Asta nu-i pe placul lui Luță care-i mare fan de zâne, uriași, prințese, comori ascunse…________________________________________________________________ *Luță – Acviluță, mascota Parcului Național Retezat, este puișorul mic și nostim al acvilei de munte, pasărea simbol a parcului.
|