Geomorfologie

Parcul Naţional Retezat dispune de o mare diversitate a formelor, ceea ce conferă peisajului o spectaculozitate aparte.

Relieful este modelat în principal în conformitate cu structura geologică şi cu caracteristicile substratului litologic.

• Liniile majore ale reliefului reflectă concordanţa cu structura, atât ca orientare, cât şi ca morfologie.
  Cele două blocuri granodioritice corespund, în general, celor două culmi principale:
  • în nord - Culmea Peleaga - compusă din Zlata (2142 m), Şesele Mari (2324m), Judele (2389m), Bucura (2432m), Peleaga (2509m), Păpuşa (2508m) şi Baleia (1498m);
  • în sud - Culmea Buta, peste culoarul văilor Lăpuşnicu Mare şi Râu Bărbat, compusă din: Piatra Iorgovanului (2015m), Buta (1977m), Drăgşanu (2076m) şi Vârfu Custurii (2453m).
  • cele două culmi principale sunt legate între ele de o adevărată punte, Custura Păpuşii, cele trei culmi formând o „literă H”.
  Din aceste doua culmi principale pleacă lateral o serie de înălţimi secundare:
  • spre nord, spre rama Haţegului, crestele Retezat, Pietrele, Prislop etc.
  • spre sud, către valea Lăpuşnicului Mare se desprinde complexul de culmi Slăveiul
  • spre sud-vest complexul orografic Piule (Retezatul Mic), cu un aspect de tranziţie între Munţii Retezat şi Godeanu.
• Caracteristicile substratului litologic reprezintă un element de bază în conturarea caracterelor reliefului din parc.
  • masivele granitoide Retezat,Buta sau Muntele Mic (adevăraţi pivoţi modelaţi printr-o denudaţie îndelungată), aparţinând domeniului danubian, au formă de corpuri eliptice, alungite uneori pe zeci de kilometri.
  • rocile granitoide, foarte sensibile la schimbările climatice, prezintă scoarţe vechi de alterare cu aspect de «mări de pietre», iar interfluviile au aspect de creste zimţate, turnuri şi colţi, sub care se desfăşoară abrupturi ameţitoare.
  • rocile sedimentare din masivele Tulisa şi Retezatu Mic sunt predominant calcaroase. Acestea, fiind roci solubile, au dat naştere în partea sudică a Parcului Naţional Retezat unui peisaj surprinzător prin varietatea formelor:
    • văi cu sectoare de chei înguste (Cheile Buţii, Cheile Scocului, Cheile Scorotei etc.),
    • platouri cu lapiezuri de diferite forme şi în toate fazele de evoluţie,
    • văi carstice oarbe (Jiul de Vest în sectorul Dâlmei cu Brazi),
    • doline mici, şi chiar un circ glaciar dezvoltat în calcar dolomitic (singurul de acest fel din Romania).
    • endocarstul este la fel de bine reprezentat în parc, prin numeroasele cavităţi (aproximativ 200 de peşteri şi avene) din bazinele Lăpuşnicului Mare Soarbele, Jara, Scorota, versantul stâng al Jiului de Vest, în amonte de Câmpu lui Neag.
    • peşterile sunt bogat concreţionate (peste 80% din formaţiunile carstice cunoscute se întâlnesc aici) şi adăpostesc o faună cavernicolă variată, de un real interes ştiinţific.
  Pe aceasta bază petrografică, în « lumea » de custuri şi înşeuări ale Retezatului se păstrează cele mai reprezentative forme de relief generat de modificările climatice, relictele glaciaţiunii cuaternare din Carpaţi:
  • circurile glaciare, simple sau asociate, îmbucate sau suspendate, cu cele 58 de lacuri glaciare permanente, situate între 1700-2300m altitudine
  • văile glaciare pe care gheţarii coborau pana la 1300m, cu lungimi intre 3 si 8 km, uneori ajungând la lungimi de peste 10 km (valea Lăpusnicului Mare este cea mai reprezentativă).
  • custurile ce se interpun între circuri - custura principală, dezvoltată de la vest la est, între Vf. Zlata şi Vf. Lazărului, însumează cca 18 km
  • rocile striate (spinări de berbec),
  • morenele - pe valea Soarbele se află cea mai tipică morenă din Carpaţii Meridionali.

Mai jos se regăsesc forme de relief periglaciar: câmpuri întinse de grohotişuri, torenţi de pietre, nişe, terasete de solifluxiune, potcoave nivale.

Văile au o mare densitate (peste 0,7 km/kmp), creând o fragmentare orizontală apreciabilă a reliefului.

Din cauza pantelor abrupte căderile masive de apă pot provoca alunecări de teren. În august 1999, o ploaie excepţională a produs modificări morfologice majore pe majoritatea văilor din Masivul Retezat. Se estimează că asemenea fenomene naturale se produc destul de frecvent (o dată la 80-100 de ani).

Energia de relief şi geodeclivitatea (valoarea unghiului de pantă atinge frecvent 60o), dispoziţia culmilor principale sub forma unui evantai deschis, expoziţia versanţilor, depresiunile limitrofe şi culoarele de vale, sunt doar câteva din elementele furnizoare de frumuseţe pentru Parcul Naţional din Retezat.

Cele mai reprezentative forme se află în centrul parcului.