SILVICULTÚRĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul culturii, amenajării și exploatării pădurilor; ramură a economiei forestiere care, cuprinde amenajarea și protecția patrimoniului forestier, asigurând materia primă pentru industria forestieră. – Din fr. sylviculture.
Aici, găsiți date concrete despre această știință http://silvic.usv.ro/cursuri/silvotehnica_id.pdf

Dacă vă interesează pădurea, va invitam sa cititi articolele* scrise cu talent și umor de dl. Sorin Sfirlogea, un om care stie ce înseamnă pădurea și cunoaște sectorul silvic și cu bune și cu rele. http://sorin.sfirlogea.com/

1. Pădurile din România și din toa­tă Europa sunt în­gri­ji­te în func­ție de re­gi­mul ca­re li se apli­că. Regimul es­te mo­da­li­ta­tea fun­damen­ta­lă prin ca­re pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză, iar în România se apli­că do­uă re­gi­me (aten­ție, plu­ra­lul nu e re­gi­mu­ri, aia e la po­li­ti­că, nu la pă­du­re): co­dru și crâng. Pe în­țe­le­sul tu­tu­ror, co­drul e atun­ci când pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză prin pu­ie­ți ie­și­ți din sămân­ță, crâng e atun­ci când pă­du­rea se re­ge­ne­rea­ză prin lăs­ta­ri ca­re ies din cioa­te. Peste 90% din pă­du­ri­le României sunt în­gri­ji­te în re­gi­mul co­dru­lui.

Codru re­gu­lat

2. Există do­uă fe­lu­ri de co­dru, ca­re di­fe­ră esen­ți­al din punct de ve­de­re teh­nic: co­drul re­gu­lat și co­drul gră­di­nă­rit. Codrul re­gu­lat e atun­ci când ma­rea ma­jo­ri­ta­te a ar­bo­ri­lor sunt de apro­xi­ma­tiv ace­eași vâr­stă (cu di­fe­ren­țe mai mi­ci de 20 de ani în­tre ei), ce­ea ce în­seam­nă că re­ge­ne­ra­rea s-a pro­dus într-un in­ter­val scurt de timp, du­pă ex­ploa­ta­rea pă­du­rii bă­trâ­ne. Avantajul prin­ci­pal es­te ușu­rin­ța ex­ploa­tă­rii, adi­că te du­ci și tai în câ­te­va eta­pe tot lem­nul, îngrijindu-te to­tuși să se re­ge­ne­re­ze pă­du­rea la loc. Codrul gră­di­nă­rit e foar­te aproa­pe de mo­de­lul na­tu­ral al pă­du­rii, adi­că ai per­ma­nent în pă­du­re ar­bo­ri de toa­te vâr­ste­le, îm­prăș­ti­ați uni­form, de la pu­ie­ți pâ­nă la ar­bo­ri bă­trâ­ni. Regenerarea se în­tâm­plă per­ma­nent – când un ar­bo­re bă­trân es­te ex­ploa­tat, al­ții ti­ne­ri apar în lo­cul lui. Avantajul prin­ci­pal es­te că pă­du­rea es­te per­ma­nent păs­tra­tă, iar echi­li­brul ei eco­lo­gic es­te mult mai bun.

Codru gra­di­nă­rit

3. După cum pro­ba­bil v-ați prins, co­drul gră­di­nă­rit e foar­te bio-eco, dar are un ma­re dez­a­van­taj: ex­ploa­ta­rea lem­nu­lui e foar­te di­fi­ci­lă. Trebuie să ai uti­la­je mi­ci, dar pu­ter­ni­ce și ver­sa­ti­le ca să tai în fi­e­ca­re an câ­te pu­țin, ici și co­lo, aco­lo un­de ar­bo­rii au ajuns la di­men­siu­ni­le de ex­ploa­ta­re, având ma­re gri­jă să nu dis­tru­gi ar­bo­rii mai ti­ne­ri, de­ci “strecurându-te” cu lem­nul prin pă­du­re pâ­nă ajun­gi la drum. Plus că-ți tre­bu­ie dru­mu­ri pes­te tot, în­tre­ți­nu­te per­ma­nent, pen­tru că în fi­e­ca­re an ai ne­vo­ie să le fo­lo­sești. Exploatarea nu se mai fa­ce doar aco­lo un­de pă­du­rea a ajuns la vâr­sta ex­ploa­tă­rii, ci pe toa­tă su­pra­fa­ța, per­ma­nent, câ­te pu­țin. Economic es­te ine­fi­cient, iar lem­nu­lui îi cres­te mult pre­țul. Dacă lem­nul e scump, nu-l mai vin­zi pe pia­ță, pen­tru că tai­ga­ua ru­seas­că și tun­dre­le nor­di­ce pro­duc lemn de mo­lid și pin pe su­pra­fe­țe pla­ne, ca­re se re­col­tea­ză ca po­rum­bul, de­ci e foar­te ieftin.

4. De o vre­me în­coa­ce a în­ce­put să se vor­beas­că to­tuși de un nou tip de co­dru: co­dru ne­re­gu­lat. Asta e o com­bi­na­ție în­tre co­drul re­gu­lat și cel gră­di­nă­rit, în sen­sul că se pot com­bi­na avan­ta­je­le ce­lor do­uă într-o so­lu­ție de com­pro­mis. Ce în­seam­nă as­ta pe lim­ba tu­tu­ror: să fie ușor de ex­ploa­tat, dar să se dea pă­du­rii o sta­bi­li­ta­te eco­lo­gi­că mai ma­re. Practic as­ta în­seam­nă să mă­rești di­fe­ren­țe­le de vâr­stă în­tre ar­bo­ri – așa cre­e­zi sta­bi­li­ta­tea – dar să ex­ploa­te­zi în mod con­cen­trat – așa se asi­gu­ră efi­cien­ța eco­no­mi­că.

5. Bun, dar cum poți ajun­ge la co­dru ne­re­gu­lat? Prin do­uă mă­su­ri: (i) să ră­rești pă­du­rea trep­tat și cu mo­de­ra­ție pe mă­su­ră ce te apro­prii de vâr­sta de ex­ploa­ta­re și (ii) să lun­gești pe­ri­oa­da de ex­ploa­ta­re și re­ge­ne­ra­re. În pre­zent ră­ri­rea pă­du­rii în ul­ti­mii 30-40 de ani di­na­in­tea ex­ploa­tă­rii es­te in­ter­zi­să, pen­tru că așa erau nor­me­le teh­ni­ce an­te­ri­oa­re, ele lu­au în con­si­de­ra­re doar co­drul re­gu­lat. Noutatea no­i­lor nor­me e că per­mi­te ră­ri­rea în ul­ti­ma par­te a vie­ții pă­du­rii (în pro­cen­te foar­te mi­ci, cam 5-7% din ar­bo­ri la fi­e­ca­re 20 de ani, dar doar da­că pă­du­rea es­te dea­să) pâ­nă aproa­pe de vâr­sta ex­ploa­tă­rii. Se vor crea ast­fel în pă­du­rea ră­ri­tă șanse să apa­ră pri­me­le sem­ne ale no­ii ge­ne­ra­ții. Apoi, când se de­clan­șea­ză lu­cră­ri­le de ex­ploa­ta­re, aces­tea ar pu­tea fi în­tin­se pe du­ra­te mai ma­ri, de 30-40 de ani fa­ță de 15-20 de ani cum se fa­ce în pre­zent. Asta în­seam­nă că di­fe­ren­țe­le de vâr­stă în­tre pu­ie­ți vor în­ce­pe să cre­as­că, pă­du­rea va fi mai pu­țin re­gu­la­tă, dar mai sta­bi­lă.

6. M-am lu­at cu vor­ba și era să uit să men­țio­nez că aces­te ră­ri­tu­ri târ­zii nu se apli­că di­rect, doar pen­tru că sunt re­gle­men­ta­te de niș­te nor­me teh­ni­ce, ci tre­bu­ie să pre­vă­zu­te de ame­na­ja­men­te­le sil­vi­ce, adi­că de pla­nu­ri­le de ma­na­ge­ment ale pă­du­rii. Iar aces­te pla­nu­ri se în­toc­mesc o da­tă la ze­ce ani, de­ci abia pes­te ze­ce ani vom ve­dea efec­te­le aces­tor nor­me la sca­ra în­tre­gu­lui fond fo­res­ti­er din România.

7. Teoria cum că, prin aplicarea noilor norme tehnice se vor ex­tra­ge 3 mi­li­oa­ne de me­tri cu­bi de lemn în plus, e o pros­tie – mai în­tâi pen­tru că ni­me­ni nu are deo­cam­da­tă o sta­tis­ti­că fun­damen­ta­tă a vo­lu­mu­lui de lemn re­zul­tat din ră­ri­tu­ri­le su­pli­men­ta­re, iar în al doi­lea rând pen­tru că nu e vor­ba de nici un me­tru cub de lemn în plus: ce se ex­ploa­tea­ză la ră­ri­tu­ri­le su­pli­men­ta­re se sca­de din ce se ex­ploa­ta la fi­nal, căci nu exis­tă niș­te lemn ca­re mi­ra­cu­los se în­mul­țeș­te pre­cum pâi­ni­le și peștii din pa­ra­bo­la lui Iisus. Arborii pe ca­re îi tai la 90 de ani, nu-i mai poți tă­ia în­că o da­tă la 120 de ani. Elementary, my dear Watson!

8. În fi­nal, tre­bu­ie să știți că pro­ble­ma lu­cră­ri­lor de în­gri­ji­re și mai ales a ră­ri­tu­ri­lor e mult mai com­pli­ca­tă de­cât am prezentat-o eu ai­ci. Firmele de ex­ploa­ta­re re­fu­ză de mul­te ori să cum­pe­re lem­nul din ră­ri­tu­ri, pen­tru că ex­ploa­ta­rea e di­fi­ci­lă, lem­nul e mă­runt și nu prea se vin­de de­cât la fa­bri­ci­le ca­re toa­că lemn sau la po­pu­la­ție ca lemn de foc, de­ci cu pre­țu­ri mi­ci. Și, de mul­te ori pă­du­ri­le ca­re tre­bu­ie ră­ri­te sunt de­par­te de dru­mu­ri­le fo­res­ti­e­re, de­ci e cos­ti­si­tor și sco­sul lem­nu­lui. Dar lu­cră­ri­le tre­bu­ie fă­cu­te, iar pro­ble­ma as­ta atâr­nă pe ume­rii ad­mi­nis­tra­to­ri­lor de pă­du­ri, ca­re sunt obli­ga­ți să res­pec­te nor­me­le teh­ni­ce.

Sper că v-am lă­mu­rit cum e cu ră­ri­tu­ri­le, ca să nu vă lu­a­ți du­pă toa­te pros­ti­i­le pe ca­re le de­bi­tea­ză unii și al­ții prin pre­să și la te­le­vi­zor. Și în­că un pont: se tot vor­beș­te de pă­du­ri vir­gi­ne în ul­ti­ma vre­me. Există și o glu­mă ca­re zi­ce că de­fi­ni­ția pă­du­rii vir­gi­ne su­nă așa: o pă­du­re în ca­re mâ­na omu­lui n-a pus nici­o­da­tă pi­cio­rul. Dar când mai au­zi­ți de pă­du­ri vir­gi­ne sau când ajun­ge­ți prin vre­u­na ca­re e ca­ta­lo­ga­tă așa, uitați-vă la di­fe­ren­țe­le de vâr­stă ale ar­bo­ri­lor. Dacă mai to­ți sunt de ace­eași vâr­stă, e clar că pe-acolo a tre­cut cân­d­va to­po­rul. Deci e vir­gi­nă cam cum e și Madonna când cân­tă Like a vir­gin.

*Articolul intreg poate fi citit aici http://sorin.sfirlogea.com/2016/09/04/niste-norme-tehnice-si-un-agent-vigilent/

*Alte articole despre pădure:

Trebuie interzise tăierile rase?
http://sorin.sfirlogea.com/2015/05/03/trebuie-interzise-taierile-rase/

Cine taie ilegal pădurea?
http://sorin.sfirlogea.com/2017/07/03/cine-taie-ilegal-padurile/

Chiar avem păduri virgine?
http://sorin.sfirlogea.com/2017/06/13/chiar-avem-paduri-virgine/