|
Retezatul, minunea pierdută a lumii
Adrian Georgescu/ www.adriangeorgescu.ro
Laşi în urmă inima de cărbune învelită în verdeaţă a Petroşanilor şi cobori din tren la Ohaba de sub piatră. Depăşeşti uliţele şerpuinde ale Nucşoarei, apoi, în timp ce cumperi urda încă şiroind de zer de la o stână, descoperi că Retezatul s-a ridicat în picioare şi te aşteaptă. Te lepezi de Popasul Cârnic pentru drumul forestier străjuit de un râu care şlefuieşte, asemenea unui ceasornicar, pietre rubinii. Îţi legi prevăzător două aripi la bocanc şi zbori peste un deal, pentru a surprinde pădurea învelindu-se pudic în pledul de căldură vegetală al muşchiului. Un pic mai în amonte, un uriaş de piatră geme de plăcere, tolănit în copaia sa, iar apa i se scurge printre degetele de la picioare în zeci de şiroaie reci.
Bei un ceai de măcriş la cabana „Genţiana” şi observi cum, pe măsură înălţării, pădurea lasă loc jnepenişului, până când nici măcar ghearele aciculare nu se mai pot agăţa de bolovani. De aici în sus începe domnia pietrei şi a apei, stări împletite într-o nesfârşită luptă, ca două piese dintr-un orologiu ce se uzează reciproc, dar care au nevoie una de celaltă pentru a măsura timpul.
Ochii albaştri ai lui Dumnezeu
În Retezat sunt peste 50 de lacuri aşezate pe tronuri de granit, tăuri hrănite de inimile topite ale gheţarilor sau ochi de apă uniţi prin lacrimile pâraielor, dăruiţi cu nume de fată: Bucura, Lia, Ana, Florica, Viorica. Zănoaga îşi coboară talpa lichidă până la o adâncime de 29 de metri, iar Tăul Agăţat îşi justifică numele prin aceea că şi-a instalat undele şi luciul la 2.250 metri.
Pretutindeni eşti în siajul unei invizibile baghete magice. Când norii îşi încruntă sprâncenele deasupra Tăului Negru, întreaga zonă se schimbă la faţă, ca şi cum muntele tocmai a primit o veste proastă, pe care n-ai vrea s-o auzi. În aerul magnetic din jurul Tăului dintre Brazi, acum 18 ani, un grup de turişti a fost urmărit de o lumină strălucitoare, apoi, la câteva zile, un avion a muşcat din piatră, lăsându-i muntelui nouă vieţi şi misterul nerezolvat al unei prăbuşiri. Tot aici se spune că a fost pescuit un peşte care trăieşte doar în apă sărată.
Toanele
Cum treci de Şaua Bucurei, telefonul mobil ţi se goleşte de gânduri – mesajele celor de-acasă pentru cei plecaţi în Retezat se vor strânge pe această curmătură, timp de câteva zile, la un taifas îngrijorat -, pe când tu slăbeşti odgoanele rucsacului şi înalţi vela pelerinei. Vântul împinge nori vineţii peste clepsidra de piatră şi plutonul de execuţie ceresc trimite o rafală de grindină.
Două nopţi şi o zi stai împachetat în ceaţă pe malul lacului Bucura, în cortul care face mătănii din cauza vântului, ascultând darabana ploii. Apoi, într-o bună dimineaţă ce pare aşezată la sfârşitul timpurilor, vezi cum văzduhul de deasupra Bucurei a devenit atât de limpede, încât la amiază Soarele şi Luna se văd laolaltă pe cer, iar noaptea, când bolta îşi dezvăluie întreaga radiografie de stele, din ugerul Căii Lactee ţi se preling pe frunte picături de lichid alb înmiresmat.
Imperiul vegetal
Sunt flori peste tot, aproape 1.200 de specii de plante, dintre care 90 nu mai pot fi văzute niciu nde în lume, fie răsfirându-şi mândre strălucirea, aromele şi culorile, ca la horă, fie pitulate prin crăpături ori cocoţate pe stânci, acolo unde copitele, boturile sau degetele nu le ajung.
Campanulele îşi scutură clopotele gingaşe, chemând insectele la baia de polen. Zâmbrul răsuceşte îmbufnate fructe vineţii la capătul braţului înţepător. Ici se vede zâmbetul trandafiriu al odoleanului, din a le cărui flori se extrage calmul vegetal al valerianei, colo sunt cleştii mov ai cărbunilor şi fustiţele ciclamen ale rododendronului, dincolo dai de galbenul anghinării sau de albastrul filigranat al genţianei. Coborând spre Poiana Pelegii, trei brazi crescuţi din aceeaşi tulpină îşi priveghează fratele doborât de furtună, iar jalea neamului din lemn şi cetină e aproape omenească. Câţiva metri mai jos însă, o turbărie şi-a tras peste chip un voal de bumbăcariţă, de parcă întreaga poieniţă s-ar pregăti de nunta soarelui cu pământul reavăn.
Rezervaţia
În interiorul Parcului Naţional Retezat, există zona rezervaţiei naturale, delimitată de semne speciale, în care nu poţi intra decât cu aprobare specială, de la Academia Română. Te afli, parcă, în după-amiaza celei de-a cincea zile din Geneză, înainte ca lui Dumnezeu să-i vină îndoielnica idee de a-l zămisli pe om. E o nemişcare pură traversată de sângele pâraielor, înălţată pe liniştea lespezilor ce se odihnesc în văi şi pe versanţi, piese gigantice ale unei partide de domino întrerupte acum mii de ani. Secundele se usucă la soare lângă şopârle şi broaşte brun-pestriţe, iar chiţăitul marmotelor te ademeneşte să te eliberezi de legăturile rucsacului şi ale vieţii la oraş. Dacă ai noroc, vezi o familie de capre negre, gazdele fragile şi sperioase ale înălţimilor.
E atâta frumuseţe în jur încât, în absenţa oamenilor, îţi vine să dai „Bună ziua” pietrelor şi fluturilor. Nu te simţi străin, ai doar acea senzaţie de a te fi întors după o lungă absenţă în casa în care te-ai născut, pe care nu ţi-o aminteşti, dar pe care trupul tău o ştie, iar toate lucrurile te întreabă: „Unde ai fost?”.
Pe tâmpla lumii
Urci scări maiestuoase spre sălile de tron ale înălţimilor, pe un obraz apune soarele, pe celălalt viscolul rostogoleşte minusculi oameni de zăpadă, cobori prin văi în care muntele refuză şi în luna lui Cuptor să-şi lepede lenjeria de zăpadă şi ajungi la buza Tăului Agăţat. În dreapta, pumnul Judelui pregăteşte de veacuri sentinţa, în stânga Peleaga dă pinten cerului. Acolo chiar şi timpul se opreşte să ia o gură de apă, deci îţi laşi rucsacul jos, şi, cu ochii aţintiţi spre zarea plină de lucruri mărunte, te aşezi pe-un bolovan şi taci îndelung.
 Legendele Retezatului.
Există mai multe poveşti despre vârful “retezat” al muntelui, vizibil astfel doar dinspre Ţara Haţegului. Potrivit unei variante, aici trăia un căpcăun care cobora periodic în sate şi fura vitele oamenilor. Un voinic (Făt Frumos, Iorgovan, Alb Împărat, Fecioru) i-a retezat capul căpcăunului, acesta s-a prefăcut în piatră, iar mâna stângă a căzut şi s-a transformat în lacurile de la înălţime. O altă legendă vorbeşte despre fata căpcăunului, Rusca pe numele ei, care, invidioasă că fratele a primit moştenire munţi mai înalţi, a aruncat cu un plug după acesta, retezând vârful cel mai înalt. Se spune că pe malul lacului Bucura se strângeau haiducii să-şi împartă prada şi se vorbeşte despre comori fabuloase care zac în adâncimile îngheţate. Aici se organizau petreceri la care hora înconjura lacul şi ţinea cât timp soarele era deasupra munţilor.
Masivul.
Munţii Retezat fac parte din Carpaţii Meridionali. Se înalţă între două depresiuni importante, Petroşani şi Haţeg, fiind delimitaţi de Râul Mare şi Jiul de Vest. Partea cea mai importantă a masivului, mai bogată în roci cristaline, se numeşte Retezatul Mare, partea sudică, având mase importante de calcare, constituie Retezatul Mic, cele două unindu-se în zona lacului Bucura. Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în 1935, iar în 1979 a fost recunoscut ca Rezervaţie a Biosferei. Se întinde pe o suprafaţă de 38.138 hectare şi cuprinde peste 20 de vârfuri având înălţimi de peste 2.000 de metri. Printre cele mai importante sunt Peleaga (2.509 metri), Păpuşa (2.508), Retezat (2.482), Vârful Mare (2.463) şi Judele (2.334). Parcul e renumit pentru diversitatea faunei şi a florei, aici găsindu-se 130 de plante rare sau vulnerabile, 50 specii de mamifere, 168 specii de păsări, 9 specii de reptile, 5 specii de amfibieni.
Concursul.
Parcul Naţional Retezat a ajuns până în faza semifinală a selecţiei organizate de Fundaţia New 7 Wonders pentru stabilirea celor 7 minuni naturale ale lumii. Selecţia a început în anul 2007, cu peste 440 de nominalizări. La începutul lui 2009, în cursă au rămas doar 261, împărţite în şapte categorii şi supuse votului pe Internet. Retezatul a avut o evoluţie oscilantă, debutând în clasamentul intermediar pe locul 4, coborând apoi până pe 36 şi revenind pe locul 12. În ultimele zile dinaintea stabilirii semifinalistelor, a mai recuperat două poziţii în clasament şi a ajuns în penultima fază. După analizarea celor 77 de obiective de către un grup de experţi, a fost anunţată, pe 21 iulie, la Zürich, lista celor 28 de finaliste ale competiţiei, din care Retezatul nu face parte. Cele şapte minuni naturale ale lumii, desemnate tot prin vot, vor fi anunţate în 2011.
Fotografii: Viorel Frangulea |
